Sunt platit sa fac asta!

De ce oamenii nu se gandesc ca pentru tot ceea ce fac sunt platiti si ca cei pentru care intreprind anumite servicii nu sunt responsabili pentru salariile lor mizere? Ba mai mult, de ce nu se gandesc ca poate si cei pentru care presteaza anumite servicii au niste salarii la fel de mizere si poate ca putina intelegere ar face diferenta?

Am o prietena care de curand a fost admisa in Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, fiind in prezent avocat stagiar la o firma din Bucuresti, fiind platita nici mai mult nici mai putin cu 1000 de lei pe luna. Ca sa nu insir in stil tipic romanesc, o lista lunga de obligatii financiare lunare pe care le respecta militareste, am sa spun doar ca in situatia data orice venit "suplimentar" ar fi fost binevenit.

Intr-o zi, a primit drept sarcina de la birou sa insoteasca un client sa il ajute sa finalizeze niste acte. S-a intalnit cu domnul respectiv la ora stabilita, l-a insotit la toate birourile si rezolvand problema cu zambetul pe buze. Domnul amabil, incercand sa ii arate recunostinta i-a intins 50 de lei, explicand ca ajutorul ei a fost "dar ceresc" si ca ii garanteaza ca gestul este unul voluntar si ca va fi foarte discret in aceasta privinta. Domnisoara in cauza a zambit, a refuzat diplomat si i-a explicat ca ESTE PLATITA PENTRU AJUTORUL PE CARE L-A ACORDAT SI CA NU ESTE NECESAR GESTUL SAU. Surprins acesta a insistat insa fara succes si aici se termina povestea.

De ce nu asa? Cu totii avem impresia ca suntem platiti mai putin decat meritam, ca nu ajung banii catusi de putin, dar oare nu ar fi mai bine sa ne intelegem reciproc si sa renuntam la mentalitatea de canibali: atata timp cat supravietuiesc eu, sunt fericit? Nu este vreo mare filosofie, sau gest eroic(astea da cuvinte mari), ci doar un stil de viata "mai" vertical. Unde au disparut toate astea? Dar mai ales de ce? Nu avem oare toti, copii?