Este cel mai scump...

Astazi in viata mea a intrat un nou personaj, un catel micut si simpatic pe care il ador.M-am mutat in casa nou, cu chiria mai ieftina si am adoptat si un ...catel. Este mic si negru (mi-au promis ca nu mai creste) si este un durduliu. A fost o provocare sa ii aleg un nume pentru ca vroiam sa fie cel mai cel nume. Trebuia sa fie simplu, usor de retinut si totodata si sugestiv. Si m-am hotarat: pe cainele meu il va chema Boc. E simplu, e original, si am convingerea ca va ajunge in scurt timp sa inteleaga si sa raspunda la comenzi. Momentan este cam aiurit, parca nu e pe lumea asta, si pana la urma daca nu isi revine este un caine ce sa-i faci si ce sa-i ceri. Datoria lui este sa stea si sa fie frumos. Este atat de incantat cand ii dai un os, il ia un bot si face cu el vreo doua ture prin casa, parca sa epateze cu importanta sa. Cand aude lume pe scara, alearga la usa si latra certaret dar il dojenesc si se opreste. Din cand in cand, are momente cand are personalitate. Se supara si parca nu mai vrea sa asculte. Dar este atat de dragut ca un pic ma uit urat la el si se calmeaza. Pana la urma doar vorbim aceiasi limba, si avem aceleasi obiectiv: sa traim in armonie, sa nu ne deranjeze nimeni, sa traim bine.
Trebuie sa va marturisesc ca mi-a placut odata cand in parc fiind s-a repezit si latra energic la un tanar care arata suspect, parea pierdut, fara scop in viata si atunci mi-am spus: simte omul. Ce inseamna cainele... dar mia ales ce ne-am face fara el.
P.S: orice asemanare de nume din viata reala este pur intamplatoare!

Tara mea de glorii, tara mea de dor!

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Hei voi, ce stiti ce-i omenesc!!!

Miscarea de rezistenta...Vama Veche...Jos palaria!...Folk you!
Evenimentul s-a petrecut in Vama Veche, a fost transmis in direct pe postul Antena 2 si live pe internet la adresa www.jurnalul.ro. Nu aveai nici un motiv sa ratezi... Ce s-a intamplat, a vorbit de la sine.

Este imposibil...Nu, nu este!

http://www.jurnalul.ro/stire-interviu/nadia-comaneci-greseam-exercitiile-mai-mult-in-vis-decat-in-realitate-140974.html
Sunt oameni (si surprinzator, chiar in tara noastra), care traiesc pentru ceea ce fac. Inteleg ca performanta nu este o notiune abstracta, despre care trebuie sa vorbesti ca sa fi important, ci un stil de viata ce tinde spre perfectiune. Acesti oameni aleg un domeniu si cand incep a-si face treaba,nu sunt doar cei mai buni, dar traiesc pentru asta. Sunt oameni care au reusit sa depaseasca penibilul "las-o ba ca merge asa" sau ironicul "oricat ne platesc ei de prost, noi tot putem sa muncim mai putin" si astazi unii se bucura iar altii nu, de aprecierea noastra. Dar nu de asta au actionat ei astfel. Ei au crezut pur si simplu in pasiunea lor, si au facut-o cu atata dedicare incat multumirea a fost mai mult interioara.
Este usor sa spui ca e greu, ca nu faci fata, sa te plangi toata ziua si sa ai impresia ca nimeni nu mai e cat tine numai pentru ca tu tipi cel mai tare cum ca tu nu mai poti... de atata importanta ce-ti dai, as spune eu!
Si daca depasim un pic cliseul cu promovarea valorilor Romaniei(cu care sunt perfect de acord dar pana ajungem si la rezultate...)am putea privii acesti oameni ca model de urmat din perspectiva modului in care au inteles ei sa isi traiasca viata, sa faca lucrurile si din a modului in care au vazut mereu mai si mai departe.

Tatal catre fiica sa...

O fetita de 6 ani se joaca in perimetru delimitat cu nisip si priveste spre banca unde au poposit doi tineri. Baiatul trage cu nesat din tigara si isi priveste admirativ partenera. Fetita lasa galetusa si lopatica si ramane cu privirea fixata spre cei doi. Baiatul si fata isi vorbesc din priviri si se lasa captati de moment. Fetita nu conteneste cu privirea patrunzatoare...

La un moment dat, baiatul isi cuprinde partenera si arunca mucul de tigara pe iarba batatorita din fata bancutei. Fetita se incrunta si se ridica prafuita. Abandoneaza uneltele de joaca si se indreapta catre cei doi. Adolescentii nu se lasa intrerupti si continua cu gesturi de apropiere si timiditate tradata de stangacia momentului. Fetita ramane de neclintit in drumul ei spre bancuta celor doi. Paseste pe iarba ... se apleaca si ridica mucul de tigara. Apoi alearga cu pasi marunti si cu nasul carn deranjat de miros spre cosul de gunoi ce marca intersectia aleilor din parc. Se ridica pe varfuri si abandoneaza chistocul in recipientul verde. Fara sa mai privesca spre cei doi tineri, revine la unelte ei si ca si cum nimic nu s-a intamplat, si-a reluat concentrata activitatea ei serioasa.

De ce nu asa? ...

Jos palaria...

De ce nu asa? Urmaresc de dimineata teledonul organizat de Antena3 si ASA DA...jos palaria!! Este incredibil. Nu credeam, sau poate uitasem ca sunt oameni in tara asta. Si sunt foarte multi. Suntem mai multi decat toate acele hiene care vin in fiecare zi in fata noastra si ne aduc aminte in fiecare zi ca ei sunt mai importanti decat noi toti, care isi etaleaza posete, pantofi cu toc si masini care mai de care... Daca se pune problema de supravietuire, hienele ar trebui sa tina minte un lucru: noi suntem mai multi!!! Si azi e mai limpede ca niciodata...

Solidaritate in timp de inundatii...

Nu am sa inteleg niciodata ce ii costa pe unii sa nu fie niste animale pe strazi. De ce traiesc numai pentru ei, au fara doar si poate niste ochelari de cal, si nu vor lasa pe nimeni sa ii invete ca e mai mult in lumea asta decat un suc la terasa. Nu am sa inteleg de ce oamenii au pretentia sa fie catalogati drept "oameni", cand nu sunt decat niste sobolani care presara mai mult rau prin indiferenta decat moartea negra.

Stau in Galati si nu am vazut pe nimeni sa dea o mana de ajutor, sa puna mana pe o lopata si indese niste nisip in saci. E sablon sa spun ca sunt animale care dau dovada de mai multa solidaritate, dar am ajuns sincer in situatia in care ma gandesc ca emisiunea "Survival" din cadrul Animal Planet e mai utila decat orice alta emisiune, pentru ca oricum in jungla vom ajunge.

Stiu ca multa lume nu are dar daca ar vrea intr-adevar sa faca o diferenta in tot se intampla in tara asta,ar dona pentru cei aflati in suferinta. E simplu sa gandesti ca nu ai, dar asta nu inseamna decat sa te complaci in situatia pe care AZI o vezi la televizor si barfesti cu vecina de la 3 cat de scarbit esti tu. Daca ai sa te gandesti ca fapta ta nu face diferenta, gandeste-te mai bine: trebuie sa porneasca de undeva. Stand confortabil in canapeua ta si doar privind la televizor, nu rezolvi nimic. Doneaza. Daca maine vei avea tu nevoie, eu, ei vor da.

Sunt platit sa fac asta!

De ce oamenii nu se gandesc ca pentru tot ceea ce fac sunt platiti si ca cei pentru care intreprind anumite servicii nu sunt responsabili pentru salariile lor mizere? Ba mai mult, de ce nu se gandesc ca poate si cei pentru care presteaza anumite servicii au niste salarii la fel de mizere si poate ca putina intelegere ar face diferenta?

Am o prietena care de curand a fost admisa in Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, fiind in prezent avocat stagiar la o firma din Bucuresti, fiind platita nici mai mult nici mai putin cu 1000 de lei pe luna. Ca sa nu insir in stil tipic romanesc, o lista lunga de obligatii financiare lunare pe care le respecta militareste, am sa spun doar ca in situatia data orice venit "suplimentar" ar fi fost binevenit.

Intr-o zi, a primit drept sarcina de la birou sa insoteasca un client sa il ajute sa finalizeze niste acte. S-a intalnit cu domnul respectiv la ora stabilita, l-a insotit la toate birourile si rezolvand problema cu zambetul pe buze. Domnul amabil, incercand sa ii arate recunostinta i-a intins 50 de lei, explicand ca ajutorul ei a fost "dar ceresc" si ca ii garanteaza ca gestul este unul voluntar si ca va fi foarte discret in aceasta privinta. Domnisoara in cauza a zambit, a refuzat diplomat si i-a explicat ca ESTE PLATITA PENTRU AJUTORUL PE CARE L-A ACORDAT SI CA NU ESTE NECESAR GESTUL SAU. Surprins acesta a insistat insa fara succes si aici se termina povestea.

De ce nu asa? Cu totii avem impresia ca suntem platiti mai putin decat meritam, ca nu ajung banii catusi de putin, dar oare nu ar fi mai bine sa ne intelegem reciproc si sa renuntam la mentalitatea de canibali: atata timp cat supravietuiesc eu, sunt fericit? Nu este vreo mare filosofie, sau gest eroic(astea da cuvinte mari), ci doar un stil de viata "mai" vertical. Unde au disparut toate astea? Dar mai ales de ce? Nu avem oare toti, copii?

Colt cu diverse interesante...

"I only regret that I have but one life to lose for my country." Nathan Hale

"Pe aici nu se trece" slogan al armatei romane in timpul Primului Razboi Mondial

va urma...